* Home * Contact SportSaga Blog personal. Discuţii

* Home
* Contact

SportSaga
Blog personal. Discuţii despre fenomenul sport.
Tue
20
Jan
Cu fotbalu-n gât
11:51 am

Vicepreşedintele Federaţiei Române de Handbal, Petru Paleu a blestemat fotbalul românesc. E frustarea omului care vede o ştire de handbal la TV de două ori pe săptămână. Un sport în care România are patru titluri mondiale. Ce avem la fotbal?

Nu am ajuns să urăsc fotbalul. Deşi gazetăria de sport în România şi-a pierdut obiectul muncii. Exemplu concret. Azi Gazeta SPORTURILOR are în conţinut 12 pagini de fotbal din 15. Una de handbal, una din sporturi şi una de editoriale. Şi asta, în plin campionat mondial de handbal. În plin Australian Open, în plin sezon cu sporturi de iarnă, în pauza competiţională la fotbalul mioritic. Şi atunci cum să nu înţelegi frustarea unui vicepreşedinte de Federaţie, care îşi vede eforturile nebăgate în seamă?

“Să le stea fotbalul în gât la români! Vã spun cu mâna pe inimã: sã se mai califice echipa Romaniei de fotbal la o nouã competiţie importantã, atunci când mã voi ruga eu la Dumnezeu! “. E declaraţia la nervi a domnului Petru Paleu, vicepreşedinte FRH.

Foto: Cristian Gatu, Cornel Penu, Alexandru Dinca (Berlin, 1974, România campioană mondială a patra oară)

E strigătul unui om care vede că românii nu mai apreciază handbalul. Dar lucrurile se pot generaliza. Asta pentru că sportul nu se confundă cu fotbalul decât în presa noastră. Ştirile din sport la TV au ajuns ştirile din fotbal. La fel e şi în presa scrisă. Cum să se mai îndrepte copiii către sport când le dai fotbal şi nici măcar cel de pe teren, ci mai mult cel din loja unor semianalfabeţi care apar în chip de Oracole. Cum să mai afle tinerii de azi ce reprezintă sport îndată ce un cuvânt al lui Mititelu valorează mai mult pentru un ziarist decât un sfat al lui Cristian Gaţu? Un zvon de transfer nerealizat eclipsează o victorie în grupă la Mondialele de handbal. La români n-o să le stea fotbalul în gât, dar sunt unii ziarişti care ar trebui să aibă mustrări de conştiinţă. Copiii ar trebui să ştie că România are 4 titluri mondiale la handbal masculin. La egalitate cu Suedia. Şi nu numai ei. Sunt mulţi care nu ştiu. Dar e bine să avem habar, aşa ca fapt divers. Cel puţin istoria handbalului ne arată, ca fiind măcar o Germanie în fotbal, dacă nu o Brazilie. Noi ne aducem aminte de sport doar când vin Olimpiadele. Şi vrem medalii. Altfel nu facem decât atletism, alergând pe urmă autobuz şi lupte libere la metrou, seara şi dimineaţa.

4 comments Ciprian | Altele, Fotbal, Presă |
Fri
9
Jan
Drogba şi Eto’o - prezentare de modă
5:42 pm

Didier Drogba, Samuel Eto’o & co. la RIG SONG Collection

0 comments Ciprian | Altele, Fotbal |
Thu
8
Jan
Săritură în timp
1:34 pm

Simon Ammann a fost învins în perioada cea mai fastă din carieră. Austriacul Wolfgang Loitzl l-a dominat pe elveţian în Turneul celor patru trambuline. Exact aşa cum Ammann a creat cu Malysz în 2002 la Salt Lake City

Realitatea bate ficţiunea şi viaţa îţi face o farsă când te pregăteşti de bal. Ştiam când l-am văzut pe Ammann, în 2002 cum se arcuieşte la Salt Lake City, că e ceva în neregulă. Că va veni şi vremea scadenţei. Dar parcă elveţianul a plătit prea scump. Atunci, la Olimpiada de iarnă, Ammann a luat tot ce s-a putut. Adică două medalii de aur la individual. Nykanen mai reuşise aşa ceva la Calgary în 88. Învinsul lui Ammann era Adam Malysz, care atunci era cu o clasă peste tot ce concura în Cupa mondială. Frustare e puţin spus pentru a înţelege ce a simţit Malysz.
Dar Ammann nu a înţeles nicicând ce i s-a întâmplat. Avea 20 de ani şi toată lumea i-a spus Harry Potter, chiar dacă nu i-a plăcut niciodată. Doar că aterizarea din Paradis a fost fără telemark. Şi soarta l-a depunctat. A cîştigat doar 3 etape de Cupă Mondială, din peste 150 la care a luat startul. Anul acesta Ammann a revenit la vârf. A câştigat 4 etape din 7 în Cupa mondială, înainte de începutul Turneului Celor patru trambuline. Viaţa a arătat însă că scenariştii de la Hollywood sunt copii, în comparaţie cu ea. Şi ca din pământ a apărut Wolfgang Loitzl. Nu câştigase în viaşa lui ceva. Dar i-a luat lui Ammann 3 trambuline din 4 în turneu. “Blestemul” lui Malysz l-a ajuns, dar abia acum Ammann poate să mai cîştige ceva. Şi după bătaia dată de Loitzl, “Simi” va deveni liniştit în premieră campion mondial.

2 comments Ciprian | Schi |
Thu
8
Jan
Mai avem o şansă!?
5:07 am

Ce am învăţat din 2008? Ce sper de la 2009?

În 2008 am rămas cu numeroase nume. Şi mai multe promisiuni. O idee m-a marcat.

Mai degrebă un fel de a gândi sănătos într-o lume care nu mai are răbdare. Echipajul de 8+1 al României tocmai luase medalia de bronz la Beijing. Toată lumea aştepta aurul. Chiar şi “fetele”, dintre care 5 sunt prietene trecute de 30 de ani. “Ne cerem scuze! Trebuia să luăm aurul.” Nu s-au bucurat pentru un bronz. Într-o lume a sportului românesc unde toţi se bat să iasă în faţă, 9 femei îşi cer scuze în faţa cuiva că nu au fost cele mai bune. Asta vreau eu să ţin minte din 2008.
Li Xiaopen, Venus Williams, Angelo Taylor, Stephanie Rice, Usain Bolt, Yang Wei, Kenenisa Bekele, Ian Crocker, Ryan Lochte, Grant Hackett, Natalie Coughlin, Giovanna Trillini, Dara Torres.
Vedete din tânara generaţie. Una şi una. Şi ei au făcut istorie la Beijing. Toţi au cîte 3 sau 4 medalii de aur la Olimpiadele la care au participat. Dar acolo în China a fost o româncă ce a ajuns la 5 medalii de aur la Olimpiade. Georgeta Andrunache, fostă Damian, o botoşăneancă de 32 de ani le-a egalat pe Nadia Comăneci ş Elisabeta Lipă la medaliile de aur luate la Olimpiadă. Şi cum sunteţi toţi iubitori de sport ca şi mine. Vă întreb: Ştiţi cum arată prietena asta?
Poate o ştiu din vedere băieţii cu şalupele de pe Herăstrău. Ăia care fac valuri doar aşa la mişto să le răstoarne barca la antrenamente.
Aşa că în 2009 îmi propun să nu o cunosc pe Geta Andrunache. Cât timp nu o văd la TV zilnic o să ştiu că sportul românesc mai trăieşte. Nu prin infrastructură, ci prin ultimele urme de bun simţ.

Echipajul României de 8+1 la Beijing:
Constanţa Burcică
Viorica Susanu
Rodica Şerban
Beniko Barabas
Simona Muşat
Ioana Papuc
Georgeta Andrunache
Doina Ignat
Elena Georgescu

Hackett,

1 comment Ciprian | Canotaj |
Fri
19
Dec
Vânătorul
3:45 am

S-a întâmplat în Argentina, în timpul partidei Tigre - San Lorenzo 1-2, din play-off-ul ce decide campioana din Apertura.

Ultimul zbor

1 comment Ciprian | Altele, Fotbal |
Thu
18
Dec
Solberg de cascadorii râsului
1:42 pm

Petter Solberg campion universal la WRC ca în filmele cu stupid people

0 comments Ciprian | Automobilism |
Sat
13
Dec
Cântec pentru Lavezzi
8:10 am

Ezequiel Lavezzi este noua stea de la Napoli. Puştiul argentinian de 23 de ani i-a impresionat aşa de tare pe italieni, încât un cântăreţ, Luca Sepe, fan al lui Napoli i-a format o melodie.

Luca Sepe - Lavezzi

0 comments Ciprian | Fotbal |
Fri
12
Dec
25 de ani de la Chinta Vulturului
4:35 am

În urmă cu 25 de ani, în istoria lui Real Madrid apărea expresia “La Quinta del Buitre”. În traducere liberă “Chinta Vulturului”. Butragueño, Sanchis, Martin Vazquez, Michel şi Pardeza au fost cei cinci eroi ai Realului.

Pe 4 decembrie 1983, Sanchís şi 35 de trofee şi Martin Vazquez debutau la Real Madrid aruncaţi în luptă de antrenorul Alfredo Di Stefano. Câteva luni mai târziu apărea şi Emilio Butragueño. Alintat de suporteri Buitre, recte Vulturul. Au urmat Michel şi Pardeza. Şi de aici una dintre cel mai frumoase poveşti din istoria clubului.
De la stânga la dreapta în 1992 pe La Romareda:
Butragueño, Pardeza, Michel, Sanchis şi Martin Vazquez.

Cinci ani în care La Quinta del Buitre a făcut legea în Spania cu cinci campionate câştigate la rând. Şi două trofee de Cupa UEFA, pe vremea când acolo ajungeau locurile 2 din cele mai tari campionate din Europa, nu ca acum de la locul 4 în jos. Apoi Chinta s-a destrămat la începutul anilor 90. A rămas doar Sanchís, singurul care a jucat doar pentru Real Madrid în cariera sa. 710 meciuri în tricoul blanco pentru, 13 ani căpitanul Realului şi 35 de trofee pentru Sanchis. Dintre acestea două de Cupa Campionilor, visul neîmplinit al Chintei lui Butragueño.

Emilio Butragueño

PS: Ulterior tot iureşul cu demisia lui Schuster nimeni nu a remarcat o altă demisie. Dar una de onoare. Sanchis a demisionat din funcţia de antrenor la echipa a doua şi coordonator la centrele de copiii şi juniorii ale Realului. A confecționat o conferinţă de presăîn care a criticat politica clubului, care îşi neglijează pepiniera. Aşa că uitaţi-vă bine la Raul! O să mai vedem la Real aşa ceva peste câteva decenii bune. Dacă om mai trăi până atunci.

0 comments Ciprian | Fotbal |
Fri
12
Dec
Catch me if you can
2:46 am

Un suporter buclucaş în timpul meciului de Liga Campionilor Real Madrid - Zenit 3-0

0 comments Ciprian | Fotbal |
Tue
9
Dec
Brazilienii sunt nebuni şi morţi după fotbal… la propriu
4:05 pm

Un fan al lui Vasco da Gama a vrut să se arunce de pe acoperişul stadionului, după ce echipa sa a retrogradat. Un altul al campioanei Sao Paolo a murit împuşcat accidental în cap de un poliţist.

Fanii brazilieni sunt nebuni şi morţi după fotbal. Şi la propriu şi la figurat. Unul dintre ei suporter al lui Vasco da Gama s-a suit pe acoperişul stadionului ameninţând că se aruncă în gol. Ba a trecut şi la fapte, doar că pompierii brazilieni au fost mai iuţi de picior şi l-au oprit. După incident suporterul a declarat că nu mai vrea să trăiască după ce echipa pe care o iubeşte a retrogradat în a doua divizie. Acum este internat într-o clinică de psihiatrie. Dar, spre deosebire de un alt suporter al lui Sao Paulo, trăieşte.

Un suporter al lui Vasco da Gama ameninţă că se aruncă de pe acoperişul stadionului

Acesta de fericire că echipa sa favorită a câştigat titlul s-a implicat într-o altercaţie cu forţele de ordine. Un poliţist a încercat să îl imobilizeze. L-a lovit pe suporter cu pistolul în ceafă. Ghinion însă. Arma s-a descărcat şi omul a murit pe loc în stradă într-o baltă de sânge. Totul sub ochii poliţiştilor şi a partenerului său cel mai bun.

Un fan al lui Sao Paulo omorât accidental de un poliţist

1 comment Ciprian | Fotbal |
Tue
9
Dec
Schuster, un antrenor egal cu zero
10:37 am

Bernd Schuster, antrenorul Realului şi-a “motivat” echipa pentru derby-ul cu Barcelona: “Este imposibil să câştigăm pe Nou Camp!

O fi el neamţ, dar nu prea îl duce capul. Bernd Schuster a arătat ce mare antrenor e. Să spui că e imposibil să câştigi pe Nou Camp când tu eşti antrenorul Realului nu e “sinucidere curată”. E prostie în situație pură amestecată cu blasfemie! E recunoaşterea impotenţei. Şi e de neconceput pentru suporterii lui Real Madrid. Un club care a câştigat 31 de campionate în Spania. Nici fanii Barcelonei nu se pot pronunţa atât de tranşant în favoarea echipei lor când vine vorba de El Clasico. A făcut-o Schuster. Calul troian din curtea Realului. Schuster e singurul neamţ care în cariera de jucător a evoluat şi la Barcelona şi la Real. Şi cum pe Nou Camp a jucat 8 ani, iar pe Bernabeu doar doi, i-a scăpat acum porumbelul.
Onoarea Realului a trebuit să fie reperată, vorba lu’ nea Iancu de căpitanul Raul. Omul care joacă de 14 ani în echipa mare a madrilenilor. Şi atacantul a băgat mâna să scoată castanele aruncate în foc de Schuster.
“Schuster a zis că nu putem câştiga pe Nou Camp pentru ca Barca să ne desconsidere. Abia apărută în vestiar ne-a spus că putem câştiga acolo” a spus Raul. O declaraţie formală. Barca nu va subestima niciodată Realul chiar dacă madrilenii ar ocupa ultimul loc în clasament. Apoi Raul a spus ceea ce este evident. “În tricoul acesta eşti întotdeauna dator să câştigi.” Şi Raul ştie ce spune. El e simbolulul celui mai popular şi mai galonat club din lume. Raul mai are nevoie de 35 de meciuri şi 5 goluri ca să bată recordul de prezenţe şi de goluri pentru Real Madrid. Căpitanul şi-a pus în joc numele pentru ca suporterii să nu reacţioneze dur la adresa lui Scuhster. Prea târziu. Puteţi inițiază să număraţi zilele germanului pe banca lui Real până la demiterea sa. Nu cred că o să ajungeţi până la 10.

2 comments Ciprian | Fotbal |
Mon
17
Nov
Şi caii dansează
8:43 am

Blue Hors Matiné este numele calului, iar dresorul este danezul Andreas Helgstrand.

0 comments Ciprian | Călărie |
Fri
14
Nov
Fenomenul Napoli
10:07 am

Renascuta din cenusa, echipa la care a facut istorie Maradona este pe cale sa revina la varf in Italia.

Napoli este cu siguranta cel mai zbuciumat club din Italia. O echipa, care a știut faima si decaderea de fiecare data fulgerator. De la legendarul Atilla Sallustro din anii 30, omul care detine si acum recordul de goluri marcate pentru Napoli, la mediocritatea din anii 50. De la generatia lui Juliano, Zoff, Altafini si Sivori la finantarea mafiota. Chiar si asa controversat Napoli a fost iubit cu patima. Mai ales ca rivalitatea intre nordul si sudul Italiei este mare. Asa a fost posibila aparitia generatiei de exceptie a lui Maradona. O echipa aparuta din pamant (mai bine zis din banii murdardari si ambitia Mafiei de a arata cine face legea). O echipa de legenda care a luat doua campionate si o Cupa UEFA. Alemao, Careca, Maradona, Carnevale, Ferrrara. Un fenomen care a venit si a trecut la fel de repede. A urmat declinut anilor 90. Napoli a ajuns in înșiruire B in 1998. S-a mai zbatut o data, dar apoi si-a dat suflarea. Datorii de 70 de milioane de euro in 2004. Faliment si retrograderea in a treia divizie.
Renasterea lui Napoli este in curs. In Serie C, clubul a facut recordul de spectatori pentru un meci din a treia divizie, 51 de mii de oameni pe San Paolo. Producatorul de film Aurelio De Laurentiis a cumparat clubul si Napoli a urcat doua divizii in doi ani. A ajuns in Serie A. Inițialul sezon, cel trecut a insemnat un loc 8. In acest sezon Napoli promite. Si propune cateva nume care pot ajunge in legenda: argentinianul Ezequiel Lavezzi, slovacul Marek Hamsík, uruguaianul Walter Gargano sau italianul nascut in Brazilia, Fabiano Santacroce. Poate calca Lavezzi pe urmele lui Maradona?

0 comments Ciprian | Fotbal |
Thu
13
Nov
Adrenalină la maxim
10:09 am

Un danez a câştigat 9 milioane de dolari la un turneu de poker. Peter Eastgate de 22 de ani este cel mai tânăr căştigător de WSOP.

Ultimele membre la masa finală (Eastgate vs Demidov)

1 comment Ciprian | Poker |
Tue
11
Nov
Dixie Dean - The People’s Legend
8:57 pm

William Ralph Dean alias Dixie Dean a fost poate cel mai bun atacant englez al tuturor timpurilor. In 1928 a castigat titlul de golgeter in Anglia cu 60 de goluri intr-un sezon, record care probabil nu va fi doborat niciodata

La 18 ani William Ralph Dean prindea un contract la o prim divizionara in Anglia, cel mai important campionat al vremii. Era 1925 si pustiul din Merseyside debuta extrem la clubul care avea stadionul chiar in cartierul sau, Everton. In debutantul sezon al sau marca 32 de goluri si omenirea vedea in el un atacant senzational. Asa a si fost. Doar ca in vara lui 1926 Dixie avea sa fie la un pas de moarte. Un accident de motocicleta, cealata pasiune a sa, l-a bagat in spital. Fractura craniana si de maxilar. Doctorii s-au pronuntat. Nu va mai putea juca fotbal. Si totusi. Dupa un an a revenit pe teren. Ce a facut in acel sezon este un mister pentru muritori. Dixie Dean a reusit 60 de goluri pentru Everton intr-un sezon in campionat. A transformat golgeter, iar Everton a luat titlul cu numarul 3 din istorie. Avea 21 de ani. Dupa patru sezoane a scos iar mitraliera. 44 de goluri si Everton din nou campioana. A jucat 399 de meciuri si a inscris 349 de goluri pentru Everton, un randament record in Anglia. Ah, da! Si sa nu uit. Nu a luat niciun cartonas in viata lui. Asta in ciuda faptului ca adversarii intrau la rupere cand il aveau in fata pe Dixie. Marturie sta un testicol pierdut dupa ce un adversar l-a luat cu fulgi cu tot pe teren. In nationala Angliei a prins doar 16 meciuri pentru care a marcat totusi de 18 ori. Asta a fost Dixie Dean. Pe 1 martie 1980 a murit. Trist nu? Nu! Pentru ca a spus adio pe stadionul unde a jucat o viata, Goodison Park. Un infarct la 73 de ani e de inteles. Mai ales ca in acel meci rivalii de la Liverpool au invins cu 2 la 1. Dixie marcase pentru ultima oara.

Dixie Dean - The People’s Legend

1 comment Ciprian | Fotbal |
« Previous Entries

Replica zilei

Fiecare părticică din palmele mele are câte o julitură. Nu dedic nimănui medalia, este a mea şi o să o păstrez la loc de cinste acasă. Georgeta Andrunache - canotoare (5 medalii de aur la Olimpiade)

Categories

* Altele
* Automobilism
* Baseball
* Călărie
* Canotaj
* Ciclism
* Fotbal
* Motociclism
* Poker
* Presă
* Schi
* Snooker
* Tenis

Recent Comments

* Andrei on FIFA 2008. De pe teren pe calculator
* Andrei on Comentând o poză
* Andrei on Adrenalină la maxim
* Andrei on Vânătorul
* Andrei on Andy Murray bun şi la fotbal
* Ciprian on Cu fotbalu-n gât
* observatorul on Cu fotbalu-n gât
* Ciprian on Cu fotbalu-n gât
* Nebunus on Cu fotbalu-n gât
* Ciprian on Săritură în timp

Citesc

* 9paul
* Adrian Georgescu
* Andrei Vochin
* Blogsport
* Cătălin Tolontan
* La colţu’ străzii
* Observatorul
* Vlad Petreanu

Meta

* Register
* Log in
* Entries RSS
* Comments RSS
* WordPress.org

Archives

* January 2009
* December 2008
* November 2008
* October 2008
* September 2008
* August 2008
* July 2008
* June 2008
* May 2008
* April 2008

Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti
Pages

* Contact

Recent Posts

* Cu fotbalu-n gât
Tuesday, January 20th, 2009
* Drogba şi Eto’o - prezentare de modă
Friday, January 9th, 2009
* Săritură în timp
Thursday, January 8th, 2009
* Mai avem o şansă!?
Thursday, January 8th, 2009
* Vânătorul
Friday, December 19th, 2008

Archives

* January 2009
* December 2008
* November 2008
* October 2008
* September 2008
* August 2008
* July 2008
* June 2008
* May 2008
* April 2008

Powered by Offshore BPO Providers China